Cit e de usor sa iti pui increderea in cineva? Si in esenta,nici nustiu cit de potrivit ar fi cuvintul «usor» in contextul dat. Sunt mai mult decit sigura ca odata ce ai un picior ranit grav,niciodata mersul nu-i va fi atit de sigur ca inainte. Credem prea mult,iubim prea mult,ne atasam prea mult,ca mai apoi sa fim raniti? Posibil ,insa cea mai mare greseala este ca din cauza persoanelor care ne-au facut sa suferim cindva,ne este frica sa deschidem portile sufletului pentru altii «ei», care nu merita o atitudine proasta,creata din ipostaza amintirilor amare din arhiva vietii. Suntem egoisti ,da,exact egoisti, deoarece incercam sa gindim la rece,fara pic de afectiune,implimentindu-ne ideea ca indiferenta ne va ajuta sa ascundem careva emotii . 

  Ca sa nu vorbesc la general,pot spune ca mie mi-e frica ,mi-e foarte frica. Mi-e frica sa simt ,sa indragesc,sa iert,sa iubesc ,pur si simplu mi-e frica, mi-e frica sa fiu ranita. Si tot asta e vocea tremurinda a inimii,care incearca din rasputeri sa se apere de o durere,care cindva mi-a fost atit de proprie si a reusit sa-mi devina gazda sufletului meu ratacit. Dar nu putem fugi de noi insine si odata si odata cadem prada sentimentelor. In cazul dat ,putem doar spune un mare multumesc pentru persoanele care reusesc sa lase in umbra frica,impreuna cu retrairile noastre,deschizind portile sufletului si amplasind acolo pacea,linistea si caldura . 

Время не лечит. Людей лечат другие люди.

Рождественский Роберт

Я в глазах твоих утону, можно?

Я в глазах твоих утону, можно?
Ведь в глазах твоих утонуть — счастье.
Подойду и скажу: «Здравствуй,
Я люблю тебя». Это сложно...
Нет, не сложно, а трудно
Очень трудно любить, веришь?
Подойду я к обрыву крутому
Стану падать, поймать успеешь?
Ну а если уеду — напишешь?
Я хочу быть с тобой долго
Очень долго…
Всю жизнь, понимаешь?
Я ответа боюсь, знаешь....
Ты ответь мне, но только молча,
Ты глазами ответь, любишь?
Если да, то тогда обещаю
Что ты самым счастливым будешь
Если нет, то тебя умоляю
Не кори своим взглядом ,
Не тяни своим взглядом в омут
Пусть другую ты любишь, ладно…
А меня хоть немного помнишь?
Я любить тебя буду, можно?
Даже если нельзя, буду!
И всегда я приду на помощь
Если будет тебе трудно!

  Я тебя подожду. Правда. Неделю, месяц, год, раз это нужно, но только ты приходи навсегда. Освободи себя от масок безразличия, от пустоты в глазах и приходи. 

  Каждый когда-то останавливаеться, хочет стабильности, уюта, тепла и исчет человека, который сможет это дать, так сказать, свою половинку, которая избавит от заблуждений и научит любить и ценить отношения и каждое мгновение жизни.
  Говорят что неважно сколько ты ждёшь, а кото ты ждёшь. И я тебя подожду…  

  Cite persoane ai tu aproape ce pretuiesc sublimul si admira esteticul? Si te poti oare clasifica tu in categoria data? Aici apare intrebarea: ce e pentru tine sublimul? E ceva minutios sau maret? Sunt sigura de una; sunt sigura ca ai la ce te gindi si nu vei putea da un raspuns instantaneu. De ce? Deoarece ai in obicei sa fii trist,sa analizezi mult,sa te gindesti mult. Si printre toate  ocupatiile date,nu gasesti o secunda pentru a privi in sus,pentru a incrunta fata,fiind palit de razele soarelui si a simti caldura arzatoare. Dar asta si e o minune,e o manifestare a acelui sublim,necunoscut si strain pentru tine. Cit timp intro zi oferi zimbetului? Iar lacrimilor? Doar adresindu-ti niste intrebari — vei putea gasi raspunsuri. Curaj!

 EL m-a ajutat sa imi pierd mintile,dar totodata EL a fost cel care m-a facut sa ma reGASESC pe mine-n toata tulburarea sufleteasca si dezechilibrul,care mi-a devenit atit de propriu in ultima vreme.La intrebarea,cum ar arata idealul de baiat,la sigur,nu-i voi putea atribui un oarecare aspect.Asa e natura omeneasca,impletita de stereotipuri. Nici un fel de asa-numit «ideal» nu exista,pur si simplu intr-un moment intilnesti o persoana,care te face sa intelegi de ce nu au mers relatiile anterioare,care te va face sa te simti in siguranta doar pentru ca EL este. Atit. Definitiile dragostei sunt multe si diferite,insa fiecare inima isi are propria definitie ,care nu se aseamana cu oricare alta.

   Banalitate… banalitate pretutindeni! O intilnim la fiecare pas.Un  comportament banal,o pozitie banala,o parere… Un raspuns banal pare a fi cel la intrebarea”Care sunt prioritatile fiecarui din noi?”. Facind o referinta la natura umana,o mare parte din noi,desi nu,majoritatea vor raspunde astfel:”Cel mai prioritar pentru mine e un succes,obtinut in urma unei munci asidue,un viitor prosper si cite ceva de genul.” Citi din noi s-ar fi gindit vreodata in ce coș indepartat vor trimite prioritatile enumerate anterior? Putini,cred. Incepem a prețui doar atunci cînd pierdem,sigur. Finisind aici cu introducerea,as dori sa fac o referinta la un caz real,la o experienta aspra,traita chiar de mine anterior.   Avea o infatisare placuta,un suflet mare de tot si ochi neobisnuiti,de un albastru al cerului. Avea ambitii,dorinte si tot viitorul inainte..pina la un moment,din pacate… N-a fost sa fie o hotarire luata de insasi el,pot da vina pe soarta,pe persoane lipsite de omenie,de suflet,care isi pun in gind ca pot sa intrerupa viata cuiva. De multe ori mi s-a spus ca cu soarta nu te poti pune si daca asa a fost sa fie,asa a fost,simplu.Sa fi fost atit de simplu ...

 Il cunosteam de ceva timp,il cunosteam de-un baiat cu parerea sa,care putea sa si-o apere,il cunosteam din mai multe ipostaze,incepind cu sublima fragilitate,cultivata de sentimentele dragostei si finisind cu atitudinea capricioasa si ambitioasa privind viata sa. S-a indepartat de mine,de noi-de prieteni,pe o perioada,credeam.Imi pare rau ca n-am pus valoare pe prietenia noastra la acel moment,ma impiedica o oarecare limita-n timp. Mai tirziu,insa,a fost luat,intr-un mod egoist,nelasindu-ne macar sa-i spunem un”LA REVEDERE”. Pai cum putem sti la ce sa ne asteptam miine? De unde putem fi siguri ca intr-un moment nu vom fi izbiti de o astfel de noutate?Noutate,care te face sa-ti pierzi cumpatul.

 Atunci,despre care prioritati putem vorbi?Prioritatea principala a fiecarui din noi este VIATA. Viata,care-ti aduce de toate,te face sa incerci din mierea ei,dar totodata te poate frapa cu amaraciunea sa. 

   “Eu voi fi mereu linga tine “ –ei spun… iar apoi pleaca ..

 Pleaca,si asta raneste,insa raneste doar deoarece conteaza,si conteaza prea mult,din pacate. Cine sunt acei “ei”? Persoanele calatoare-n viata ta,care-ti sunt trimise de la Dumnezeu pentru experienta.

  Nimic nu este vesnic.Asa este,insa e prea costisitoare perioada in care sesizezi asta. Toti spun ca trebuie sa regasim frumosul in tot ce ne inconjoara.Dar cum poti sa-ti concentrezi atentia la acel “frumos”,cind esti ranit,indurerat sau disperat? Aflindu-te intr-o stare deplorabila,doar tu ai abilitatea sa hotarasti cum actionezi mai departe,insa cred ca cel mai rezonabil ar fi sa-ti dai intrebarea:”Merita? Merita sa iti ineci sufletul in tulburari pentru cei care te inconjoara? Caci citi dintre ei ti-au fost aproape mereu;au fost gata sa te asculte,sa-ti aline durerea? Citi nu au incercat sa te schimbe,cid doar sa-ti aprecieze launtricul? Citi te-au ajutat sa gasesti calea dreapta cind sufletul iti ratacea? Citi au fost cu tine,cind ceilalti erau impotriva? Si in final – citor le poti multumi pentru cine esti acum?

    Fiecare din noi oboseste uneori sa fie puternic,sa zimbeasca ..Exact in astfel de moment,eu apuc sa scriu…
   Astazi sufletul iar mi se ineaca in amintiri. Amintirile… doar asta putem pastra odata cu trecerea timpului. Am si eu amintiri,am si eu retrairi si sunt si eu confuza ,deoarece adesea nu-mi pot raspunde unde imi rataceste inima. Este oare ea aici,cu mine,sau iarasi alege trecutul? Si iar apuc sa ma judec pentru ca imi permit sa gresesc facind alegeri proaste. Cea mai mare greseala e faptul ca incerc de fiecare data sa indreptatesc actiunile ,faptele celor care ma inconjoara. Si acum inteleg ca nu o fac deoarece vreau sa iert persoana data,ci o fac deoarece mi-e frica sa ma dezamagesc din nou,sa suport un esec,sa fiu ranita… Vreau dinadins sa invat sa-mi aleg nu doar oameni care-mi vor fi aproape,ci alte jumatati ale subestimatului”eu”. Stiu ca pot iubi,pot pretui si pot oferi o bucatica de suflet fiecarui,care de fiecare data de parca se simte obligat sa o detereoreze.Stiu ce inseamna tradarea,stiu ce inseamna durerea ,deznadejdea… Mi-i cunoscut sentimentul disperarii si cuvintele”nu mai am puteri..”, dar totodata am auzit si”nu-ti fie teama,sunt cu tine”.Nu stiu daca ai fost si tu pe-acolo,pe strazile pustii,care sunt luminate de felinare si umbrite de vibratiile sufletului,unde lasi sufletul sa strige de durere si esti sigur ca nu vei fi auzit de nimeni.Eu am fost acolo,si mi-e frica sa ma mai intorc..

  “Stii,as fi vrut sa-ti scriu,insa mi-e cam indeajuns sa fiu dezamagita de un adevar,care prevaleaza asupra unor aparente proprii doar mie.Chiar daca sunt sigura ca si tu esti obsedat de persoana mea,de cum arat,chiar daca stiu ca ti-e interesant totul in mine:cum vorbesc,cum zimbesc,cum iubesc,cum pling,cum sunt eu,asta nu conteaza,intr-un bun sfirsit. Ai ales acea cale,care-ti permite sa simti,sa iubesti cu capul,nu cu inima.Gindesti prea mult si nu lasi inima sa simta..fugi de adevar,dar si fugarii se opresc odata si odata.As fi vrut sa stiu ce simti,cind este mentionat numele meu,dar nu ti-s judecator,nu ti-s invatator,sunt un doar un om-calator,care a trecut pe linga usa sufletului tau,neasteptind pina se va deschide. Scuza-ma pentru asta … “. – Iti pare cunoscut? E ceea cu ce traiesc eu acum.Nu,nu pot spune ca ma doare,sau ca sunt dezamagita. Pot spune doar ca-mi pare rau c-am avut prea multe asteptari,atit.