Cit e de usor sa iti pui increderea in cineva? Si in esenta,nici nustiu cit de potrivit ar fi cuvintul «usor» in contextul dat. Sunt mai mult decit sigura ca odata ce ai un picior ranit grav,niciodata mersul nu-i va fi atit de sigur ca inainte. Credem prea mult,iubim prea mult,ne atasam prea mult,ca mai apoi sa fim raniti? Posibil ,insa cea mai mare greseala este ca din cauza persoanelor care ne-au facut sa suferim cindva,ne este frica sa deschidem portile sufletului pentru altii «ei», care nu merita o atitudine proasta,creata din ipostaza amintirilor amare din arhiva vietii. Suntem egoisti ,da,exact egoisti, deoarece incercam sa gindim la rece,fara pic de afectiune,implimentindu-ne ideea ca indiferenta ne va ajuta sa ascundem careva emotii . 

  Ca sa nu vorbesc la general,pot spune ca mie mi-e frica ,mi-e foarte frica. Mi-e frica sa simt ,sa indragesc,sa iert,sa iubesc ,pur si simplu mi-e frica, mi-e frica sa fiu ranita. Si tot asta e vocea tremurinda a inimii,care incearca din rasputeri sa se apere de o durere,care cindva mi-a fost atit de proprie si a reusit sa-mi devina gazda sufletului meu ratacit. Dar nu putem fugi de noi insine si odata si odata cadem prada sentimentelor. In cazul dat ,putem doar spune un mare multumesc pentru persoanele care reusesc sa lase in umbra frica,impreuna cu retrairile noastre,deschizind portile sufletului si amplasind acolo pacea,linistea si caldura .