“Eu voi fi mereu linga tine “ –ei spun… iar apoi pleaca ..

 Pleaca,si asta raneste,insa raneste doar deoarece conteaza,si conteaza prea mult,din pacate. Cine sunt acei “ei”? Persoanele calatoare-n viata ta,care-ti sunt trimise de la Dumnezeu pentru experienta.

  Nimic nu este vesnic.Asa este,insa e prea costisitoare perioada in care sesizezi asta. Toti spun ca trebuie sa regasim frumosul in tot ce ne inconjoara.Dar cum poti sa-ti concentrezi atentia la acel “frumos”,cind esti ranit,indurerat sau disperat? Aflindu-te intr-o stare deplorabila,doar tu ai abilitatea sa hotarasti cum actionezi mai departe,insa cred ca cel mai rezonabil ar fi sa-ti dai intrebarea:”Merita? Merita sa iti ineci sufletul in tulburari pentru cei care te inconjoara? Caci citi dintre ei ti-au fost aproape mereu;au fost gata sa te asculte,sa-ti aline durerea? Citi nu au incercat sa te schimbe,cid doar sa-ti aprecieze launtricul? Citi te-au ajutat sa gasesti calea dreapta cind sufletul iti ratacea? Citi au fost cu tine,cind ceilalti erau impotriva? Si in final – citor le poti multumi pentru cine esti acum?

    Fiecare din noi oboseste uneori sa fie puternic,sa zimbeasca ..Exact in astfel de moment,eu apuc sa scriu…
   Astazi sufletul iar mi se ineaca in amintiri. Amintirile… doar asta putem pastra odata cu trecerea timpului. Am si eu amintiri,am si eu retrairi si sunt si eu confuza ,deoarece adesea nu-mi pot raspunde unde imi rataceste inima. Este oare ea aici,cu mine,sau iarasi alege trecutul? Si iar apuc sa ma judec pentru ca imi permit sa gresesc facind alegeri proaste. Cea mai mare greseala e faptul ca incerc de fiecare data sa indreptatesc actiunile ,faptele celor care ma inconjoara. Si acum inteleg ca nu o fac deoarece vreau sa iert persoana data,ci o fac deoarece mi-e frica sa ma dezamagesc din nou,sa suport un esec,sa fiu ranita… Vreau dinadins sa invat sa-mi aleg nu doar oameni care-mi vor fi aproape,ci alte jumatati ale subestimatului”eu”. Stiu ca pot iubi,pot pretui si pot oferi o bucatica de suflet fiecarui,care de fiecare data de parca se simte obligat sa o detereoreze.Stiu ce inseamna tradarea,stiu ce inseamna durerea ,deznadejdea… Mi-i cunoscut sentimentul disperarii si cuvintele”nu mai am puteri..”, dar totodata am auzit si”nu-ti fie teama,sunt cu tine”.Nu stiu daca ai fost si tu pe-acolo,pe strazile pustii,care sunt luminate de felinare si umbrite de vibratiile sufletului,unde lasi sufletul sa strige de durere si esti sigur ca nu vei fi auzit de nimeni.Eu am fost acolo,si mi-e frica sa ma mai intorc..

  “Stii,as fi vrut sa-ti scriu,insa mi-e cam indeajuns sa fiu dezamagita de un adevar,care prevaleaza asupra unor aparente proprii doar mie.Chiar daca sunt sigura ca si tu esti obsedat de persoana mea,de cum arat,chiar daca stiu ca ti-e interesant totul in mine:cum vorbesc,cum zimbesc,cum iubesc,cum pling,cum sunt eu,asta nu conteaza,intr-un bun sfirsit. Ai ales acea cale,care-ti permite sa simti,sa iubesti cu capul,nu cu inima.Gindesti prea mult si nu lasi inima sa simta..fugi de adevar,dar si fugarii se opresc odata si odata.As fi vrut sa stiu ce simti,cind este mentionat numele meu,dar nu ti-s judecator,nu ti-s invatator,sunt un doar un om-calator,care a trecut pe linga usa sufletului tau,neasteptind pina se va deschide. Scuza-ma pentru asta … “. – Iti pare cunoscut? E ceea cu ce traiesc eu acum.Nu,nu pot spune ca ma doare,sau ca sunt dezamagita. Pot spune doar ca-mi pare rau c-am avut prea multe asteptari,atit.